Cât de mică este, în fotbal cel puțin, granița dintre fericire și nefericire, dintre succes și însucces, știm. Am văzut și s-a demonstrat asta în atâtea și-atâtea situații. Nu era nevoie să vină Simone Inzaghi și să ne explice, el e doar unul din multele exemple în acest sens. Și o confirmare a acelei teorii, despre care am tot vorbit și care mie îmi place foarte mult: ca antrenor, ești la fel de bun ca ultimul tău rezultat. Citeste mai mult …

O să încerc să fiu scurt. Nu-s convins c-o să-mi iasă, dar încerc. E bizar să cauți să faci istoria unui meci care n-a avut istoric. A fost de-a dreptul brutal ce-am văzut la Munchen, în această finală de Champions League ce ar fi trebuit să fie o încleștare, un duel la baionetă, o risipă de energie, eventual un seminar pentru toți cei ce doreau să se aplece și spre aspectele tactice. A fost, în loc de toate astea, o demonstrație. Citeste mai mult …

Că Xabi Alonso va ajunge, mai devreme sau mai târziu, antrenor la Real Madrid, cred că intuiam cu toții încă de când era jucător. Și, mai târziu, când, lăsând deoparte cariera de fotbalist, se apuca de antrenorat și o făcea în ”La Fabrica”, academia Madridului. Și, mai apoi, când, după o necesară etapă la echipa a doua a celor de la Real Sociedad, intra serios în pâine într-un campionat numai bun pentru așa ceva, Bundesliga. Așadar, știam că va ajunge, mai rămânea să vedem și când. Citeste mai mult …

Acum exact un an, la finalul campionatului trecut, Napoli era pe locul 10. La 15 puncte de zona Champions League (cu 5 locuri, atenție!, pentru Serie A) și la 41 de puncte de campioana Inter. Nicio altă echipă din Italia n-a izbutit, pornind de la o asemenea poziție, să câștige ”Scudetto” în sezonul imediat următor. Iar în fotbalul european care contează, în afară de Leicester, un miracol de-a dreptul, nu-mi aduc aminte de o situație asemănătoare.  Citeste mai mult …

Exact acum o săptămână, într-un context nefavorabil Barcelonei, căci tocmai se produsese eliminarea dramatică din Champions League, scriam tot aici despre succesul pe care catalanii îl pot extrage din acel eșec. Și, evident, porneam de la meritele lui Hansi Flick, omul care a făcut posibilă această schimbare la fața a grupării ”blau-grana”, revenirea ei în zona nobilă a fotbalului continental și regăsirea acelui reper de calitate ce se cam diluase odată cu trecerea timpului. ”Joacă X zici că-i Barcelona”, vă amintiți cred, unde ”X” era orice echipă care se apropia, în viziunea suporterilor ori a finanțatorilor excentrici, de ceea ce se vedea la, pe-atunci, Barcelona lui Messi. Citeste mai mult …