În jurul lui Sir Alex Ferguson s-au țesut, de-a lungul timpului, zeci, dacă nu sute de anecdote. E și normal, la cât de lungă și plină de glorie a fost perioada lui ca antrenor. Una dintre ele se leagă de oferta pe care a primit-o de la Manchester United, reluată zilele trecute de ”Times”, într-o încercare de a explica plecarea lui Ruben Amorim de la Sporting Lisabona, în plin sezon, într-un moment cât se poate de bun pentru ”leii” din Lisabona (lideri în Portugalia și cu 7 puncte din 9 adunate în Champions League) și cât se poate de prost pentru ”diavolii” din Manchester. Citeste mai mult …

Acum vreo 25-30 de ani, aflam cine a luat Balonul de Aur în luna decembrie, într-o zi de marți, atunci când se putea cumpăra de la chioșcurile de ziare prima ediție ”France Football” a respectivei săptămâni. Care-l avea pe coperta sa pe premiant alături de trofeu, într-o poză realizată cu zile multe înainte. În general se știa cine a câștigat, dar nu exista acea goană pentru exclusivitatea știrii. Pentru că nu exista nici acea dorință a oamenilor de a afla mai devreme un deznodământ. Poate și pentru că pe-atunci existau în primul rând ziarele în formatul lor tipărit, site-urile nu aveau amploarea de azi, iar social media era un concept de-a dreptul necunoscut. Iar Balonul de Aur nu era altceva decât un premiu individual, apreciat ca atare, în niciun caz un instrument atât de mediatizat. Și-atât de vânat. Citeste mai mult …

Că la Madrid nu s-a auzit proverbul nostru cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă mi se pare destul de clar. Că la Madrid se trăiește fotbalul într-o altă dimensiune, de asemenea. Că suntem nevoiți cu toții să încercăm să explicăm inexplicabilul, iarăși mi se pare evident. Sau că suntem puși să ne uităm la niște filme pe care le-am mai văzut deja. Probabil că tot ceea ce s-a întâmplat la Real Madrid în acești ani va trebui studiat temeinic în viitor, eventual de niște cercetători britanici, că ei sunt cei mai dornici de astfel de povești. Citeste mai mult …

”Așteptându-l pe Godot” e un titlu de care, sper, ați auzit. Scris de irlandezul Samuel Beckett la sfârșitul anilor 40, textul a devenit celebru odată cu punera lui în scenă, la Paris, la mijlocul anilor 50. Era o perioadă efervescentă, în care lumea se elibera după anii grei de războaie și se bucura de pacea nou apărută, iar teatrul absurd devenise foarte popular, deși puțini se puteau lăuda că-i înțelegeau mesajul. ”Așteptându-l pe Godot” e una din capodoperele acestui gen, semnele de întrebare privind existența personajului fiind și acum de actualitate, mulți considerând că cel pe care-l așteptau Vladimir și Estragon, cele două roluri principale, e de fapt chiar Dumnezeu, alăturarea God-Godot fiind considerat un punct de sprijin al acestei teorii. Citeste mai mult …

”Red Bull îți dă aaaaripi!”. Cred că știți despre ce vorbesc, sloganul publicitar al companiei austriece e deja la fel de popular precum produsul în sine. ”I`m running out of energy”. De asta vă aduceți aminte? ”Am rămas fără energie”, zicea Jurgen Klopp atunci când căuta să-și motiveze decizia, surprinzătoare spre șocantă, de a pleca de la Liverpool. Habar n-am dacă la acel moment, acum 8 luni și ceva, Klopp avea deja în minte pașii pe care urma să-i parcurgă, însă trebuie să recunoaștem că, măcar la nivel de marketing, alăturarea e strălucitoare. ”Am rămas fără energie!” și, destul de repede după, ”Red Bull îți dă aripi!”. Excelent. Citeste mai mult …

Jucătorul sezonului trecut în Premier League a fost desemnat Phil Fodden. Pe merit, după prestații excelente și după încă un campionat câștigat de Manchester City. Acum, la început de octombrie, dacă prin absurd competiția s-ar opri, acest titlu i-ar reveni lui Cole Palmer. Și nu cred că există cineva care să considere că, la acest moment, există un alt fotbalist în Anglia într-o formă mai bună decât el. Citeste mai mult …