”Așteptându-l pe Godot” e un titlu de care, sper, ați auzit. Scris de irlandezul Samuel Beckett la sfârșitul anilor 40, textul a devenit celebru odată cu punera lui în scenă, la Paris, la mijlocul anilor 50. Era o perioadă efervescentă, în care lumea se elibera după anii grei de războaie și se bucura de pacea nou apărută, iar teatrul absurd devenise foarte popular, deși puțini se puteau lăuda că-i înțelegeau mesajul. ”Așteptându-l pe Godot” e una din capodoperele acestui gen, semnele de întrebare privind existența personajului fiind și acum de actualitate, mulți considerând că cel pe care-l așteptau Vladimir și Estragon, cele două roluri principale, e de fapt chiar Dumnezeu, alăturarea God-Godot fiind considerat un punct de sprijin al acestei teorii. Citeste mai mult …
”Red Bull îți dă aaaaripi!”. Cred că știți despre ce vorbesc, sloganul publicitar al companiei austriece e deja la fel de popular precum produsul în sine. ”I`m running out of energy”. De asta vă aduceți aminte? ”Am rămas fără energie”, zicea Jurgen Klopp atunci când căuta să-și motiveze decizia, surprinzătoare spre șocantă, de a pleca de la Liverpool. Habar n-am dacă la acel moment, acum 8 luni și ceva, Klopp avea deja în minte pașii pe care urma să-i parcurgă, însă trebuie să recunoaștem că, măcar la nivel de marketing, alăturarea e strălucitoare. ”Am rămas fără energie!” și, destul de repede după, ”Red Bull îți dă aripi!”. Excelent. Citeste mai mult …
Jucătorul sezonului trecut în Premier League a fost desemnat Phil Fodden. Pe merit, după prestații excelente și după încă un campionat câștigat de Manchester City. Acum, la început de octombrie, dacă prin absurd competiția s-ar opri, acest titlu i-ar reveni lui Cole Palmer. Și nu cred că există cineva care să considere că, la acest moment, există un alt fotbalist în Anglia într-o formă mai bună decât el. Citeste mai mult …
A fost un week-end plin de fotbal, fotbal de calitate, adevărat, jucat la intensitate maximă. În Europa vorbesc. De altfel ne-am obișnuit cu asta, la fel cum ne-am obișnuit și cu lipsa acestor atribute atunci când vine vorba de fotbalul de pe la noi. Ne-am obișnuit să avem astfel de partide zilnic, să stăm cu sufletul la gură așteptând finalul lor imprevizibil, să apreciem execuții tehnice, să observăm calitatea și risipa de efort. Citeste mai mult …
Avem noi oamenii, de foarte multe ori, o certă și păguboasă tendință de a fi refractari la ideea de nou. N-aș vrea să generalizez, dar cred că mulți ne regăsim în situația asta, mulți privim încruntat, chiar crispat, o schimbare ce se întrevede. Ieșirea din zona de confort, mai ales dacă respectiva modificare e una despre care credem că nu-și are rostul, nu e simplă și presupune un mic efort pe care n-am vrea să ni-l asumăm. Iar n-aș vrea să generalizez, dar de foarte multe ori totul se termină cu bine, astfel că la momentul bilanțului avem libertatea de a ne amuza de încrâncenarea cu care ne-am opus inițial. Citeste mai mult …
Nu știu alții cum sunt, dar mie aceste zile în care fotbalul aparține doar echipelor naționale mi se par, într-un fel, plictisitoare. Spectacolul pe care-l vezi la meciurile din campionate, ritmul, atmosfera, rivalitățile ce pot apărea, toate astea sunt ingrediente ce cam lipsesc la duelurile interțări. Mai ales în această Ligă a Națiunilor, la care UEFA a găsit de cuviință să mai umble un pic și să mai adauge niște date într-un calendar și-așa foarte încărcat. Însă o competiție, dincolo de trofeul în sine pentru care se vor lupta, ca de obicei, selecționatele puternice, ce a devenit o ieșire de serviciu a drumului spre Mondialul american, iar aici exemplul Georgiei, cu a sa calificare la Euro, e încă proaspăt. Chit că la Mondial nu e atât de simplu să ajungi prin Liga Națiunilor așa cum a fost pentru georgieni la Euro. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!